Miercuri, 20 mai 2009, ora 19.00

 

- Spectacol al TEATRULUI GERMAN DE STAT TIMIȘOARA -

 

ULTIMUL INCENDIU

Spectacolul se traduce la cască în limba română

 

Autor Dea Loher

 

Distribuția:

Susanne  Ioana Iacob

Ludwig  Rareş Hontzu

Rosmarie Ida Jarcsek - Gaza

Edna  Simona Vintilã

Karoline Andrea Nistor

Olaf  Horia Săvescu

Peter  Radu Miodrag Vulpe

Rabe  Georg Peetz

Sufleuză  Vali Velimirovici

Asistenţă de regie Ramona Olasz

Regia tehnică  Liviu Oltean

Regia   Cornelia Crombholz

Vorbirea scenică Onno Grohmann

Scenografia  Bernd Schneider

Preț bilet: 10 lei (adulți)
5 lei (elevi, studenți, pensionari)

 

 

 

Un băiat a fost ucis. A fost un accident, căruia i-a fost martor doar un soldat străin, unul dintre cei care au venit „de departe“, din război. Dar ceva nu e în regulă cu el. În curând, relaţiile locuitorilor din cartier se vor altera, existenţele lor fiind supuse unor noi pericole. Din ce în ce mai mult apune orice speranţă asupra unei vieţi mai bune.

 

Autoarea DEA LOHER

Renumita autoare germană Dea Loher a fost distinsă  la începutul anului 2009, la Berlin, cu Premiul pentru Literatură al Fundaţiei „Preußische Seehandlung“. Totodată, a devenit visiting professor şi titular al Catedrei „Heiner Müller“ pentru poetică, la Freie Universität Berlin.

Pentru întâia dată se omagiază prin această distincţie o autoare dramatică ce impulsionează de aproape două decenii dezvoltarea dramaturgiei germane actuale, se arată în motivarea juriului. Dea Loher – născută în Bavaria în 1964 – dispune de un „simţ pentru alteritate, pentru incompatibilităţi şi contradicţii“, scrierile sale determinând astfel o înnoire continuă a mijloacelor expresiei scenice contemporane.
Absolventă de germanistică şi filosofie la München, Dea Loher trăieşte la Berlin, unde a studiat Dramaturgia cu Heiner Müller. A fost distinsă cu numeroase premii, precum Premiul de Dramaturgie „Else Lasker-Schüler“ sau Premiul „Bertolt Brecht“ al Oraşului Augsburg.

 

 

 

Presa:

„Farmecul acestei piese de teatru contemporan nu constă neapărat în firul acţiunii, ci mai degrabă în limbajul caracterelor lui Dea Loher. Deşi atât personajele cât şi limbajul lor sunt extrase din cotidianul obişnuit, conversaţiile despre durere şi tristeţe, despre iubire, încredere şi speranţă declanşează în cele din urmă emoţii adânci. Aidoma unei torţe trece acest „foc din urmă” de la un personaj la altul, un şir neîntrerupt de întrebări şi analize asupra sentimentelor trăite, de la teamă la sete de izbăvire, de la nelinişte la speranţă.” (Balthasar Waitz, în Banater Zeitung, Timişoara)

„Farmecul acestei piese de teatru contemporan nu constă neapărat în firul acţiunii, ci mai degrabă în limbajul caracterelor lui Dea Loher. Deşi atât personajele cât şi limbajul lor sunt extrase din cotidianul obişnuit, conversaţiile despre durere şi tristeţe, despre iubire, încredere şi speranţă declanşează în cele din urmă emoţii adânci. Aidoma unei torţe trece acest „foc din urmă” de la un personaj la altul, un şir neîntrerupt de întrebări şi analize asupra sentimentelor trăite, de la teamă la sete de izbăvire, de la nelinişte la speranţă.” 

 

Sursa: Teatrul German de Stat Timișoara